• Str. Tepes Voda nr. 89, intrarea Borangicului, sector 2, Bucuresti
  • 037 151 50 50
  • office@oralix.ro
  • Pivotul dentar – ce este și când se recomandă

    Pivotul dentar – ce este și când se recomandă

    Pivotul dentar este un dispozitiv protetic care se folosește pentru a reface dinții cu leziuni majore, fracturați sau cu coroana dentară cariată avansat sau distrusă, care nu mai pot fi tratați. Pivotul dentar se recomandă și în cazul unei coroane dentare ce nu este complet distrusă, dar pereții sunt subțiri și puțin rezistenți.

    Pivotul dentar se întâlnește sub mai multe denumiri:

    • Dispozitiv sau reconstituire corono-radicular sau DCR
    • Dispozitiv radicular
    • Stift dentar sau radicular
    • Popular se mai numeste și „dinte cu cui

     

    Diferența dintre un pivot și un implant dentar

    Pivotul este baza unei viitoare lucrări dentare, dintr-o singură bucată, o parte intră în rădăcină, iar cealaltă, numită coronară, rămâne deasupra gingiei.

    Implantul este o piesă dentară din titan, de forma unui şurub, care este introdusă în osul ce rămâne gol după extragerea unui dinte. Implantul se va fixa în locul acestui dinte extras, practic înlocuind rădăcina dintelui.

    Structura unui pivot dentar

    • Partea radiculară care este reprezentată de un pivot ce este fixat în canalul radicular corect tratat endodontic, adică în rădăcina dintelui. Pentru molari pot exista dispozitive cu unul sau mai mulți pivoți radiculari.

    Pivotul are o lungime maximă de trei sferturi din lungimea totală a canalului radicular, iar ca grosime, este dependent de grosimea rădăcinii dintelui respectiv.

    • Partea coronară este în continuarea părții radiculare, fiind întotdeauna turnat dintr-o singură bucată și arătând ca un dinte șlefuit, intrând astfel în categoria bonturilor artificiale. În funcție de poziția dintelui respectiv și situația din cavitatea bucală, partea coronară diferă ca formă și mărime.

    Pivotul dentar este baza unei viitoare lucrări dentare ce conferă rezistență dintelui, la scurt timp fiind nevoie de o coroană dentară pentru acoperirea lui. Pivotul se aplică în urma unui tratament endodontic corect. Toate etapele clinice sunt nedureroase deoarece dintele pe care urmează să se realizeze pivotul este întotdeauna tratat endodontic, deci are „nervul scos„.

    Rolul pivotului dentar

    • Înlocuirea părții coronare a unui dinte fracturat sau cu țesuturile dentare distruse

    Dacă partea coronară a unui dinte lipsește din cavitatea bucală, dar rădăcina lui este încă suficient de rezistentă, este nevoie de confecționarea unui pivot dentar care să susțină viitoarea lucrare protetică.

    • Înlocuirea țesuturilor dentare distruse a unui dinte cariat

    Dacă pereții părți coronare a unui dinte tratat și plombat au rămas subțiri și nu mai ține plomba, va fi refăcut prin fixarea unui pivot dentar.

    Tipuri de pivoți dentari

    Pivoții pot fi metalici, din fibră de cuarț sau din fibră de sticlă. Pivotul este format dintr-un singur fragment care intră în rădăcina dintelui și se cimentează la nivelul rădăcinii dentare.

    Unii pivoți prefabricați se fixează pe canal prin înșurubare, cu cheițe specifice, alții prin cimentare cu materiale fotopolimerizabile.

    Pivoții prefabricați din fibre de cuarț sau de sticlă se fixează pe canalele radiculare cu ajutorul unor materiale compozite fotopolimerizabile. Polimerizarea acestora se face prin pivotul dentar care, fiind confecționat din cuarț sau sticlă, transmite foarte bine undele luminoase.

    Fibra de cuarț sau de sticlă este materialul actual perfect pentru obținerea unei estetici maxime, gen coroane de acoperire integral ceramice, și este relativ usor de aplicat, sacrificiul dentar este minim și materialul prezintă o elasticitate asemănătoare cu substanța dentară, motiv pentru care riscul producerii fracturilor radiculare este diminuat.

    Pentru ca un pivot dentar să fie recomandat, medicul va lua în considerare mai multe aspecte:

    • Dintele nu trebuie să aibă o mobilitate accentuată;
    • Durerile spontane sau la atingere să fie inexistente;
    • Dintele să nu fie fracturat sub nivelul gingiei;
    • Să nu existe abcese sau inflamații gingivale importante;
    • Dintele trebuie mai inainte sa fie tratat endodontic corect, respectând etapele și protocolul endodontic.

    Este nevoie de un examen radiologic în care să se stabilească lungimea și numărul canalelor radiculare, modul în care este obturat dintele sau dacă există infecții vizibile. Doar medicul stomatolog poate stabili, în urma unui examen amănunțit, dacă pivotul dentar reprezintă o soluție viabilă.

    Când nu se poate confecționa un pivot dentar

    • Când dintele nu este tratat endodontic sau are tratamente de canal și obturații radiculare incorecte sau care au dezvoltat complicații. Pivotul se poate realiza doar după un tratament sau retratament endodontic corect.
    • Când dintele a dezvoltat complicații ce nu mai pot fi tratate.
    • Când dintele este mobil. Se poate accepta o ușoară mobilitate dacă în urma examenului radiologic se constată că osul din jurul dintelui nu este resorbit.
    • Când dintele este fracturat sau rupt până sub nivelul gingiei. În acest caz, rădăcina rămasă ar fi prea slabă pentru a putea susține pivotul.

    Este bine ca în cadrul controalelor periodice să se verifice clinic și radiologic evoluția tratamentului endodontic și eventuala integritate a pivotului.

     

    Adauga comentariu →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 + trei =

Photostream