Anestezia dentară, parte integrantă a stomatologiei, este procedura medicală prin care se introduc în organism substanțe ce au efectul de a atenua sau suprima temporar perceperea senzațiilor dureroase.
Anestezia în stomatologie este indicată pentru procedurile dureroase și de lungă durată, cele mai frecvente fiind extracțiile dentare, tratarea infecțiilor dentare și ale gingiilor, implanturile dentare, extirparea nervului și pentru cazul în care pacientul suferă de reflex faringian sau are o rezistență foarte mică la durere.
Scopul anesteziei dentare este de a face ca şedinţa de tratament să fie cât mai confortabilă şi pentru a reduce sau elimina anxietatea şi durerea pacientului, dar și pentru a elimina una dintre cele mai comune probleme în stomatologie, frica de dentist.
Anestezia dentară se realizează cu ajutorul substanțelor anestezice, substanțe ce blochează transmiterea impulsului nervos de-a lungul nervilor, acționând doar în zona în care au fost utilizate.
Printre substanţele cu proprietăți anestezice cele mai utilizate în stomatologie sunt: xilina, mepivacaina, prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina.
Cum funcționează anestezia dentară
Anestezia dentară blochează transmiterea impulsului nervos prin nervi, care din punct de vedere funcțional pot avea mai multe roluri:
- senzitiv: percep durerea, gustul, presiunea, temperatura;
- motoriu: controlează mișcările mușchilor;
- de control: subconștient al organelor.
Din acest motiv, dupa anestezia dentară, în afară de faptul că pacientul nu mai simte durere, acesta nu-și mai poate controla nici mușchii din zona anesteziata. Astfel poți sa-ți muști obrazul sau limba, fără să poți controla acest lucru. Uneori pot fi anesteziate și buzele, ceea ce afectează temporar vorbirea.
Durata anesteziei dentare
Timpul în care actionează anestezia dentară depinde de:
- tipul de anestezic folosit;
- concentrantia anestezicului;
- prezența sau nu a adrenalinei ca adjuvant. Dacă anestezicul conține și adrenalină, vasele de sânge locale își micșorează diametrul, iar durata de metabolizare a anestezicului crește, adică”ține mai mult”;
- mărimea nervului anesteziat;
- zona organismului unde este folosită: în zone cu vascularizație crescută, anestezicul este eliminat mai repede, ceea ce face ca anestezia dentară să dureze mai puțin;
- prezența altor substanțe în organism (diverse medicamente, alcool, cofeina, etc.).
Toxicitatea anesteziei dentare
Doza maximă de anestezic ce poate fi administrată este cuprinsă între 70 mg – 500 mg, ţinând însă cont de vârsta pacientului, starea de sănătate, tipul de anestezic şi prezenţa sau absenţa vasoconstrictorului (adrenalinei). Acesta doză maximă nu este doza letală, însa poate avea efecte toxice asupra organismului, rezultând dureri de cap, hipotensiune, tremur, convulsii, vorbire incoerentă.
Calea de administrare a anesteziei dentare
- enterală (intestinală) – pe cale orală, sublinguală sau rectală;
- parenterală (în afara tubului digestiv) – intravenos, intramuscular sau intraosos;
- prin piele – prin plasturi sau ionoforeză;
- prin difuzare în membranele mucoase orale;
- prin inhalarea unui gaz sau a unor substanțe volatile.
Tipuri de anestezie dentară
1. Anestezie dentară locală – se face cu substanțe anestezice care elimină temporar durerea și acţionează numai într-o zonă specifică a cavităţii orale.
Acesta este tipul de anestezie dentară cel mai frecvent utilizat în cabinetele stomatologice pentru obturarea unor leziuni carioase profunde, şlefuirea dinților pentru acoperirea cu coroane de înveliş, extirparea nervului sau alte intervenţii chirurgicale. Dezavantajul constă în faptul că este rezervată unor intervenții de mică amploare.
- Topică, de contact (suprafață) – cu anestezice sub formă de spray, paste, gel, pulberi, lichide, unguente, se aplică direct pe mucoasă cu scopul de a pregăti ţesutul pentru o anestezie dentară injectabilă sau pentru extracţia dinţilor temporari la copii.
- Prin injectare-infiltrare – soluţia de anestezic este introdusă local, direct în ţesuturile pe care se va interveni chirurgical sau în jurul acestora, sau în diverse puncte aflate la distanță de zona în care se va lucra. Se folosește pentru obturații, curățarea cariilor, pregătirea dinților pentru coronare sau boli parodontale.
Injectarea sau infiltrația locală se realizează în urmatoarele moduri:
- intramucos, punctiform, liniar, difuz, intragingival, plexal – se injectează direct în dreptul dintelui ce se dorește a fi amortit;
- în baraj, troncular – se injectează în vecinatatea unui nerv, pentru a amorți mai mulți dinti odată,
- intraligamentar – în periodontiu;
- intrapapilar, intraseptal, intraosos, intrapulpar – în pulpa dintelui.
2. Anestezia regională – se realizează amorţind o regiune a corpului, pacientul rămânând conştient.
3. Sedarea conștientă – poate fi orală, cu gaz, sau intravenoasă. Cel mai des se utilizează sedarea în paralel cu anestezia locală pentru o intervenție liniştitoare.
- Pentru sedarea cu gaz se utilizează gaz inhalator similar celui din anestezia generală, însă în doze mai reduse, astfel că, după îndepărtarea măştii de gaz, pacientul îşi revine în câteva minute, fără dureri dacă i s-a administrat şi anestezic local.
- Sedativele lichide şi orale, sau cele sub formă de supozitoare se administrează copiilor pentru a-i relaxa în timpul procedurilor stomatologice.
- Sedarea profundă şi anestezia generală sunt folosite pentru intervenţii complexe, când pacienţii nu-și pot controla reacţiile. Pacientul se va afla într-o stare de conştienţă depresivă, în care poate resimţi durerea, astfel că o anestezie dentară locală este necesară.
4. Anestezia generală – provoacă pierderea sensibilităţii și absenţa conştienţei. Este rar utilizată în stomatologie şi este indicată în situaţiile în care anestezia locală nu are eficienţă sau nu se poate realiza. Această procedură necesită asistența unui medic anestezist.
Care sunt etapele anesteziei dentare?
- interogatoriul pacientului – anamneza – fișa pacientului;
- decizia asupra tipului de anestezic folosit în funcție de afecțiunile generale și medicația pacientului;
- uneori pot fi administrate medicamente ce liniștesc pacientul și-l pregătesc pentru anestezia dentară ce urmează;
- preanestezia locului unde urmează a fi ințepat pacientul – cu spray sau geluri;
- anestezia dentară propriu-zisă – in functie de tipul intervenției terapeutice ulterioare. Medicul poate înțepa o dată sau de mai multe ori, în una sau mai multe zone ale cavității orale;
- instalarea anesteziei – pacientul simte în zona vizată furnicături cu diminuarea treptată a percepției.
- intervenția terapeutică – daca anestezia dentară nu s-a instalat corespunzător dentistul o poate completa. Cantitatea de anestezic utilizată poate fi în funcție de tipul substanței folosite și greutatea pcientului;
- durata de acțiune depinde de tipul anestezicului și de zona în care a fost utilizat.
Atât timp cât ești anesteziat e recomandat să nu mănânci sau să consumi alimente foarte fierbinți sau foarte reci, pentru a nu te accidenta.
Recomandări pentru reușita anesteziei dentare
- nu consuma cafea sau băuturi ce conțin cofeină cu 12 ore înainte de intervenție;
- mănâncă bine înainte de efectuarea anesteziei dentare;
- urmează-ți medicația pentru afecțiunile generale de care suferi;
- pentru a evita neplăcerile nu ezita a-i spune stomatologului despre afecțiunile tale generale sau medicația pe care o urmezi;
- încearca să te odihnești înainte de intervenție.
Eventuale neplaceri provocate de anestezia dentară
Efectele secundare și posibilele complicații ale anesteziei dentare se întâlnesc foarte rar și nu ar trebui să se producă dacă medicul a stabilit împreună cu pacientul, afecțiunile de care suferă, istoricul anesteziilor dentare precedente sau dacă acesta este sau nu alergic la vreo substanță.
- pierderea temporară a cunoștinței;
- durata de activitate a anesteziei foarte lungă (10-12h);
- reacții alergice;
- anesteziere slabă ce nu permite efectuarea tratamentului;
- pusee acute a unor afecțiuni generale ce nu sunt sub tratament sau nu sunt tratate corespunzator (astmatici, epileptici, diabetici, afecțiuni ale tiroidei sau afecțiuni cardiace);
- mișcări limitate ale gurii.
În anumite situații anestezia dentară nu functionează, „nu prinde”, în astfel de cazuri se poate apela la inhalosedare sau la anestezie generală.
Efecte posibile după anestezia dentară
- Efectul anesteziei locale dispare de obicei la o oră dupa efectuarea procedurii stomatologice și pacientul poate părăsi cabinetul medical fără probleme, însă în cazul sedării efectele durează mai multe ore și este indicat sa fiți însoțit.
- Efectul anesteziei locale dispare mai rapid în zona maxilarului decât în zona mandibulei, deoarece maxilarul este mai puternic vascularizat. Probabil veți avea impresia că nu vă simțiți buzele sau limba, deși le puteți folosi.
- În privinta durerii, aceasta apare (în funcție de pacient și intervenție) după ce trece efectul anesteziei. În general, intervențiile chirurgicale și procedurile stomatologice traumatizante pot fi foarte dureroase. În acest scop medicul vă va indica administrarea unor analgezice.
Surse:
https://draristide.ro/anestezie-dentara/
http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/anestezia-dentară