Cariile dentare sunt frecvent întâlnite, indiferent de vârstă. Pentru a evita apariția lor, o soluție non-invazivă este sigilarea dentară.
Sigilarea dentară este o metodă de prevenire a cariei, procedura utilizată atât în stomatologia generală a adultului, dar mai ales în stomatologia pediatrică, pedodonţie. Incidența cariilor în rândul copiilor este mai mare, ei fiind marii consumatori de dulciuri și sucuri. Metoda constă în aplicarea unui strat foarte subţire de compozit fluid, sigilant dentar, pe suprafaţa masticatorie a dinţilor în şanţuri şi fosete, după ce dintele a fost curățat, igienizat corespunzator și, apoi, uscat.
Sigilantul rămâne ca o foiţă subţire de culoarea dintelui şi actionează ca o barieră împotriva agenţilor patogeni care duc la formarea plăcii bacteriene și ulterior a cariilor dentare.
Ce presupune sigilarea dinților
Procedura de sigilare presupune opturarea șanțurilor dinților, ce permit stocarea de resturi alimentare, care nu sunt înlăturate prin periaj și favorizează apariția cariilor. Sigilarea este indicat a fi făcută pe dinţii neafectaţi de procesul carios. Sigilarea dinților la copii poate avea loc imediat ce dinții permanenți s-au dezvoltat și, astfel, vor fi protejați încă de la început.
În altă ordine de idei, dinții și măselele de lapte ale copiilor, deși au o durată scurtă de viață, vor influența decisiv dezvoltarea dentiției viitoare. Practic, această operațiune va fi una de prevenție pe termen lung și nu de tratament.
Cum se face sigilarea dinților
Una dintre cele mai eficiente metode de combatere a cariilor, sigilarea dentară, se realizează într-un timp destul de scurt, insă are câteva etape:
De ce este nevoie de sigilare dentară
Caria dentară este cauzată de către acizii rezultaţi din metabolizarea alimentelor de către bacteriile ce trăiesc în placa bacteriană. Periajul dentar îndepărtează acest strat de pe dinţi, ajutând la prevenirea cariei. Problema este că pe o suprafaţă cu sanţuri şi fosete foarte adânci, periajul este ineficient.
Suprafața vestibulară a dintelui, spre deosebire de celelalte suprafețe, prezintă canale ce permit stocarea resturilor alimentare, ce nu totdeauna sunt îndepărtate prin periaj și favorizează dezvoltarea cariilor. Cu cât șanțurile sunt mai adânci cu atât mai dificilă va fi igienizarea locului. Cea mai bună soluție în acest caz este ca dinții să fie sigilați. Sigilantul aplicat în şanţuri transformă suprafaţa abruptă a dintelui într-o suprafață fină şi lucioasă, favorabilă autocurăţirii şi mult mai accesibilă periajului dentar, resturile alimentare nemaiavând unde să se ascundă.
Acolo unde există şanţuri adânci, smalţul este mai subţire şi bacteriile au mai puţin de străbătut până în dentină, aşa că sigilantul aplicat îngroaşă peretele de smalţ, îngreunând şi mai mult accesul acestora. Sigilantul are în compoziţie substanţe antibacteriene pe bază de fluor ce se eliberează pe o perioadă îndelungată, având un rol protector şi scăzând riscul măselei de a se caria.
În cazul copiilor cu dinți de lapte, canalele nu sunt foarte adânci, astfel că o asemenea procedură nu este justificată. În funcție de fiecare situație în parte, medicul va putea aprecia care sunt cazurile în care sigilarea este sau nu recomandată.
Cât timp sunt dinții protejați
O sigilare ce rămâne intactă pentru 2-3 ani este considerată un succes, însă dacă sigilatul necesită reparații mai devreme de 2 ani, nu trebuie neaparat considerat un eșec. Este un fenomen obișnuit ca după anumite perioade de timp, sigilantul să își piardă din proprietăți și să se deterioreze treptat. Însă, durata de viață variază în funcție de respectarea igienei orale, alături de alimentația adoptată de către pacienți.
Pentru a asigura buna protecţie a dinţilor este necesar controlul periodic în care medicul stomatolog verifică integritatea sigilărilor.
Avantaje
Dezavantaje