Pentru mulţi dintre noi, vizita la medicul stomatolog aduce în subconştient gândul unor intervenţii stresante şi dureroase, cel mai adesea ca urmare a unor experienţe traumatizante din trecut, petrecute pe scaunul stomatologic.
Una din intervenţiile cele mai comune, dar şi printre cele mai ,,temute” de către pacienţi, este tratamentul de canal sau, popular spus, scoaterea nervului.
Atunci când camera pulpară a fost atinsă, în cazul unei carii avansate sau al unei traume dentare, dar şi atunci când se doreşte realizarea unei lucrări stomatologice ce presupune devitalizarea dintelui, procedeul necesar este reprezentat de scoaterea nervului dentar.
Informarea corectă este primul pas spre uciderea fricilor, chiar şi a celor adânc înrădăcinate în conştiinţa noastră. Trebuie să ne familiarizăm cu câteva noţiuni de bază privind ramura stomatologiei care se ocupă de aceste proceduri, respectiv endodonţia. Materialul ei de lucru îl reprezintă cauzele, diagnosticarea şi tratamentul tuturor afecţiunilor care ţin de pulpa dentară şi de tesutul periradicular, iar medicii specializaţi pe acest domeniu se numesc endodonţi.
Scurtă prezentare din punct de vedere anatomic
Dintele este format din trei straturi, ce se acoperă succesiv, fiecare cu rol și funcții esențiale diferite în menținerea vitalității sale.
- Stratul exterior al coroanei dentare este reprezentat de smalț, care se continuă la nivelul rădăcinii cu cementul.
- Dentina este structura următoare, adică al doilea strat.
- În interiorul acestui strat se găsește camera pulpară, cameră unde se află vasele de sânge și nervul dentar.
Nervul şi vasele de sânge situate în camera pulpară asigură hrănirea şi vitalitatea dintelui, de aceea un dinte cu nervul scos se va numi devital. Totuşi dintele nu „moare” în urma acestui procedeu, ci continuă să funcţioneze primind nutrienţii necesari de la vasele de sânge şi ţesuturile învecinate rădăcinii, care îi vor asigura susţinerea în os, prevenindu-se astfel pierderea dintelui respectiv.
Când este necesară scoaterea nervul dentar
Extirparea nervului dentar, deci devitalizarea lui, este recomandată pacientului în câteva cazuri:
- Când apare durerea dentară la presiune, adică la mestecat. Această durere trădează o afectare a nervului dentar, de cele mai multe ori cauzată de o carie dentară avansată, sub smalț, care atinge camera pulpară, nu neapărat vizibilă. Astfel de carii sunt frecvent întâlnite la nivelul molarilor, adică măselelor.
- Dintele prezintă o sensibilitate crescută la alimente reci sau fierbinţi, sensibilitate manifestată printr-o durere acută.
- Dintele prezintă o carie mare, care atinge camera pulpară. În această situație, inițial, apare o durere dentară. Întârzierea prezentării la stomatolog poate duce la ”moartea” nervului și cu timpul durerea dispare. Deşi dintele devine asimptomatic, aceasta nu înseamnă că distrugerea structurilor dentare nu continuă să se producă. Durerea a dispărut pentru că nervul a fost „omorât”, însă infecţia continuă să se propage, ducând la gangrenă pulpară şi chiar la pierderea dintelui.
- Se doreşte o lucrare protetică ce presupune şlefuirea dintelui. În acest caz este recomandată scoaterea nervului.
- Există o traumă, o fractură dentară.
- Dintele se înnegreşte, semn de devitalizare.
- Când sunt semne de abces dentar, adică măsea umflată sau gingia din jurul dintelui se umflă.
Pașii de urmat în scoaterea nervului dentar
Scoaterea nervului dentar face parte din tratamentul endodontic, devitalizarea dintelui fiind considerată singura manevră „oarbă” din cadrul practicii stomatologice. Această manevră necesitând multă atenție și îndemânare din partea medicului stomatolog.
- Tratamentul începe prin efectuarea unei radiografii dentare, care va oferi medicului detalii despre starea rădăcinii dentare, dar şi despre forma şi lungimea canalelor radiculare.
- Atunci când se hotărăşte devitalizarea dintelui, se realizează o anestezie dentară, astfel că întreg procesul nu este dureros.
- Se curăţă canalele rădăcinii cu ajutorul unor ace dentare.
- Se realizează prepararea şi conformarea mecanică a canalelor rădăcinii și sterilizarea acestora. Prin sterilizare se încearcă îndepărtarea resturilor de ţesut din camera pulpară, dar şi a microorganismelor, astfel încât la nivelul rădăcinii să nu se dezvolte mai târziu o infecţie.
- Se opturează canalele rădăcinii. Obturarea presupune umplerea canalelor radiculare cu un material special ce nu permite dezvoltarea infecţiilor pe viitor.
Statisticile arată că reuşita tratamentelor endodontice este între 75-95%, succesul fiind crescut prin respectarea cu stricteţe a paşilor de pregătire şi tratare a canalelor radiculare.
Succesul sau eşecul tratamentului endodontic.
După devitalizarea dintelui durerea poate să reapară, caracteristicile acesteia fiind sugestive sau nu, pentru eşecul tratamentului endodontic.
- Dacă durerea apare imediat după realizarea tratamentului
În această situaţie pacientul simte o durere uşoară care cedează la analgetice uzuale şi care dispare de la sine în câteva zile. Această durere nu indică eşecul tratamentului, ci apare în urma iritării ţesuturilor din vârful rădăcinii, care au fost „atinse” în timpul tratamentului endodontic.
De multe ori medicul previne pacientul despre acestă posibilă situație.
- Dacă durerea apare după un timp mai lung de la obturaţia canalului
În această situaţie se consideră eşecul tratamentului endodontic. Durerea apare pentru că rădăcina dintelui s-a infectat, fie prin înmulţirea bacteriilor care au rămas pe canal, în cazul unor manevre stomatologice incorecte, fie prin contaminarea rădăcinii cu microorganisme ajunse la acest nivel prin fisuri ale dintelui sau prin infecţii aflate în vecinătatea rădăcinii.
În cazul eşecului, medicul stomatolog poate propune retratamentul endodontic în speranţa unei reuşite, individualizând procedura pentru fiecare pacient în parte.
Ce efect are extirparea nervului dentar asupra dintelui
- Un dinte fără nerv îşi va modifica în timp culoarea. Acest lucru va fi vizibil mai ales la dinţii din faţă. Albirea are efect slab asupra dinţilor devitali. Faţetarea sau acoperirea cu o coroană este singura modalitate de modificare a culorii, în momentul în care dintele este foarte diferit de vecinii săi.
- Lipsa nervului conduce la scăderea rezistenţei coroanei dintelui. El devine mai casant. De aceea un dinte devital plombat trebuie folosit cu grijă: nu spargem alune, bomboane sau oase pe el.
