Parodontoza – cauze, prevenire și tratament

Parodontoza este una dintre cele mai frecvente și periculoase afecțiuni stomatologice, întrucat este degenerativă, iar netratată la timp, duce la pierderea dinților.

Parodontoza – boala parodontală – este o afecțiune cronică a gingiei, de tip inflamator. Ea se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere a dintelui, gingiei, ligamentului parodontal, osului alveolar și poate duce la pierderea dinților, prin distrugerea țesutului moale și a osului care susține dinții, sau, mai grav, crește riscul atacurilor de cord, al accidentelor vasculare cerebrale și poate cauza alte probleme mari de sănătate.

Principala cauză a acestei boli inflamatorii a gingiilor este igiena orală precară, însă există și alți factori de risc care favorizeaza declanșarea bolii. Periajul zilnic, folosirea aței dentare și curățarea profesională în cabinetul stomatologic, pot reduce substanțial șansa de a dezvolta paradontoza.

Cauzele parodontozei

Pentru că parodontoza interacționează cu boli sistemice, persoanele predispuse la parodontoză sunt:

• Persoanele care fumează. Substanțele toxice din nicotină se acumulează pe dinții și țesuturile orale moi ale unei persoane, limbă, obraji, gingii și au ca efect printre altele, uscarea țesuturilor orale. De asemenea, fumatul mărește cantitatea de dioxid de carbon la nivelul gurii, reducând oxigenul, ceea ce produce un mediu propice dezvoltării bacteriilor. Persoanele care fumează ar trebui să folosească zilnic pentru igiena orală: Apa de gură GUM Halicontrol 300ml și Periuța sonică reîncărcabilă cu sterilizator UV GTS2050UV Dr.Mayer.
• Pacienții care urmează tratamente medicamentoase antihipertensive, imunosupresoare, antiepileptice și vasodilatatoare, acestea produc compuși secundari care provoacă uscarea gurii și deci un mediu propice bacteriilor.
• Stresul emoțional și psihologic care apar în timpul diferitelor situații dificile de viață, au fost identificați ca factori de risc pentru boala parodontală, pentru că acesta afectează în mod direct aparatul imunitar.
• Persoanele care suferă de diabet zaharat.
• Persoanele care suferă de boli reumatice.
• Probleme ereditare.
• Infecție HIV sau alte boli ale sistemului imunitar.

Acești factori sunt strict legați de sănătatea fiecăruia sau de unele obiceiuri nesănătoase și sunt independenți de problemele dentare, dar pot predispune dantura la afecțiuni care pot conduce la declanșarea parodontozei.

Simptomele paradontozei

În prima fază, parodontoza se manifestă sub formă de gingivită, adică se formează o peliculă de placă dentară, care reacționează prin inflamarea gingiilor. În această etapă gingiile vor fi umflate și vor sângera la fiecare periaj. Pentru calmarea gingiilor ar trebui să foloseștio pastă de dinți de genul Cervitec Gel 20g Ivoclar. Însă, atenție; parodontoza în prima fază este reversibilă, de aceea se impune o vizită la stomatolog, care va indica ce măsuri trebuiesc luate pentru a scăpa de boala paradontală.

În a doua fază, gingivita netratată evoluează în parodontită. Boala este detectată, în general, la vârsta de 40-50 de ani, când tratarea ei este mai dificilă, semnele fiind:

• respirație urât mirositoare, halena;
• depuneri de tartru la baza dinților;
• retragerea gingiei și descoperirea rădăcinii;
• schimbarea poziției dinților;
• senzație de dinte mai lung;
• mobilitate dentară;
• formare de pungi parodontale.

În lipsa unui tratament adecvat al parodontozei boala avansează și apar următoarele efecte:

• distrugerea osului va fi tot mai accentuată;
• gingiile se vor retrage mai mult și dinții vor părea mai lungi;
• mișcarea dinților, va deveni deranjantă și chiar dureroasă;
• puroi intre dinți si gingii;
• pierderea treptată a dinților.

Pentru un diagnostic clar, procedura absolut necesară este sondajul parodontal, care este făcut la cabinet, de specialist. Sondajul va măsura zona sau punctul unde sonda întâmpină o rezistență fizică, dată de atașamentul parodonțiului la dinte. În funcție de rezultate se poate trece la tratament.

Există diferite tipuri sau clase de paradontoza. Paradontoza cronică este cea mai frecventă clasă și afectează, în general, adulții. Paradontoza agresivă începe, de obicei, în copilărie sau la maturitatea precoce și afectează doar 1 sau 2% din populație.

Tratamentul parodontozei

Tratamentul diferitelor parodontopatii permite menținerea zâmbetului dumneavoastră, a capacității masticatorii, facilitatea și plăcerea de a mânca sanatos, și contribuie la sănătatea intregului organism.

Terapia initială

Prima etapa presupune îndepărtarea factorilor importanți precum placa bacteriană și tartrul, procedura fiind utilizată și în cazul altor afecțiuni.

• Prin detartraj este indepărtat tartrul și placa bacteriană care uneori se pot afla în poziții inaccesibile pentru un simplu periaj efectuat de pacient. Pacientul poate folosi acasă pasta de dinți terapeutică;
• Atunci când tartrul și placa bacteriană au aderat la radacini, acestea sunt îndepărtate prin intermediul unei tehnici numite planare radiculară;
• Mai poate fi considerat eficient și periajul profesional sau o irigare cu niste substanțe speciale care au rolul reducerii inflamațiilor prezente.

De asemenea, în multe cazuri medicii recomandă efecturea unei echilibrări ocluzale, astfel încat dinții afectați de paradontoză să nu aibă parte de o forță masticatorie excesivă. Ulterior este nevoie de îndepărtarea factorilor ce pot duce la evoluția afecțiunii:

• Înlocuirea plombelor vechi ce ar putea să favorizeze stocarea plăcii bacteriene;
• În cazul în care există lucrări dentare necorespunzătoare, acestea trebuie înlocuite;
• Se adoptă o igiena corespunzătoare pentru eliminarea resturilor alimentare, plăcii și tartrului;
• În cazul în care medicul consideră că este nevoie, acesta poate recomanda și alte tratamente.

Primele etape sunt nechirurgicale, adică detartraj, surfasaj, eventual tratament antibiotic pe cale orală.

Următoarele etape, inclusiv cele chirugicale, lambou, grefe, adiții, se vor face numai după diminuarea inflamației și atunci când există încă pungi adânci care nu pot fi curățate nechirurgical.

În sfârșit, tratamentul de susținere prin igienizări efectuate regulat la 4 sau 6 luni este indispensabil pentru mentinerea rezultatelor obținute în primele faze ale tratamentului.

Se optează pentru tratamentul chirurgical doar atunci cand terapia inițială nu a dus la rezultatul asteptat. Astfel, după circa o luna, are loc o noua evaluare a pacientului pentru stabilirea stării inflamației și pungilor parodontale care trebuie să scadă. În cazul în care pungile au o adancime mai mare de 5 mm și nu și-au modificat dimensiunile în urma tratamentului inițial, iar in tot acest timp gingiile sângerează, există șanse ridicate ca afecțiunea să își continue dezvoltarea.

Intervențile chirurgicale de tip parodontal sunt necesare pentru crearea accesului necesar în vederea înlaturării tartrului și placii bacteriene. Aceste intervenții chirugicale, lambou, grefe, adiții, se vor face numai după diminuarea inflamației și atunci când există încă pungi adânci care nu pot fi curățate nechirurgical. În sfârșit, tratamentul de susținere prin igienizări efectuate regulat la 4 sau 6 luni este indispensabil pentru menținerea rezultatelor obținute în primele faze ale tratamentului:

• Din cauza adâncimii pungilor parodontale, tartrul se poate situa la distanțe mari sub gingie, fiind dificil de înlăturat prin intermediul detartrajului;
• Așadar pentru înlăturarea tartrului se va efectua o mica incizie și decaparea unei părți gingivale, prin acest mod existând și posibilitatea îndepărtării țesuturilor infectate;
• Următorul pas presupune netezirea osoasă, pentru diminuarea tututor spațiilor în care ar putea fi stocate bacterii;
• Ultima etapă a procedurii este suturarea gingiei.

Tratamentul parodontozei este complex şi urmăreşte încetinirea evoluţiei bolii.

Tratamentul timpuriu este foarte important, iar scopurile acestuia sunt prevenirea distrugerii ţesuturilor, controlul infecţiei, prevenirea mobilizării dinților, prin îndepărtarea plăcii bacteriene.

În funcţie de gradul de gravitate a bolii, medicul dentist decide un program de tratament și etapele acestuia.

Radiografiile dentare sunt deosebit de valoroase în aceste cazuri, ele evidenţiind pierderea osoasă din jurul dinților. Refacerea dimensiunilor normale ale şanţului gingival este scopul principal urmărit.