Pentru mulţi dintre noi, vizita la medicul stomatolog aduce în subconştient gândul unor intervenţii stresante şi dureroase, cel mai adesea ca urmare a unor experienţe traumatizante din trecut, petrecute pe scaunul stomatologic.
Una din intervenţiile cele mai comune, dar şi printre cele mai ,,temute” de către pacienţi, este tratamentul de canal sau, popular spus, scoaterea nervului.
Atunci când camera pulpară a fost atinsă, în cazul unei carii avansate sau al unei traume dentare, dar şi atunci când se doreşte realizarea unei lucrări stomatologice ce presupune devitalizarea dintelui, procedeul necesar este reprezentat de scoaterea nervului dentar.
Informarea corectă este primul pas spre uciderea fricilor, chiar şi a celor adânc înrădăcinate în conştiinţa noastră. Trebuie să ne familiarizăm cu câteva noţiuni de bază privind ramura stomatologiei care se ocupă de aceste proceduri, respectiv endodonţia. Materialul ei de lucru îl reprezintă cauzele, diagnosticarea şi tratamentul tuturor afecţiunilor care ţin de pulpa dentară şi de tesutul periradicular, iar medicii specializaţi pe acest domeniu se numesc endodonţi.
Scurtă prezentare din punct de vedere anatomic
Dintele este format din trei straturi, ce se acoperă succesiv, fiecare cu rol și funcții esențiale diferite în menținerea vitalității sale.
Nervul şi vasele de sânge situate în camera pulpară asigură hrănirea şi vitalitatea dintelui, de aceea un dinte cu nervul scos se va numi devital. Totuşi dintele nu „moare” în urma acestui procedeu, ci continuă să funcţioneze primind nutrienţii necesari de la vasele de sânge şi ţesuturile învecinate rădăcinii, care îi vor asigura susţinerea în os, prevenindu-se astfel pierderea dintelui respectiv.
Când este necesară scoaterea nervul dentar
Extirparea nervului dentar, deci devitalizarea lui, este recomandată pacientului în câteva cazuri:
Pașii de urmat în scoaterea nervului dentar
Scoaterea nervului dentar face parte din tratamentul endodontic, devitalizarea dintelui fiind considerată singura manevră „oarbă” din cadrul practicii stomatologice. Această manevră necesitând multă atenție și îndemânare din partea medicului stomatolog.
Statisticile arată că reuşita tratamentelor endodontice este între 75-95%, succesul fiind crescut prin respectarea cu stricteţe a paşilor de pregătire şi tratare a canalelor radiculare.
Succesul sau eşecul tratamentului endodontic.
După devitalizarea dintelui durerea poate să reapară, caracteristicile acesteia fiind sugestive sau nu, pentru eşecul tratamentului endodontic.
În această situaţie pacientul simte o durere uşoară care cedează la analgetice uzuale şi care dispare de la sine în câteva zile. Această durere nu indică eşecul tratamentului, ci apare în urma iritării ţesuturilor din vârful rădăcinii, care au fost „atinse” în timpul tratamentului endodontic.
De multe ori medicul previne pacientul despre acestă posibilă situație.
În această situaţie se consideră eşecul tratamentului endodontic. Durerea apare pentru că rădăcina dintelui s-a infectat, fie prin înmulţirea bacteriilor care au rămas pe canal, în cazul unor manevre stomatologice incorecte, fie prin contaminarea rădăcinii cu microorganisme ajunse la acest nivel prin fisuri ale dintelui sau prin infecţii aflate în vecinătatea rădăcinii.
În cazul eşecului, medicul stomatolog poate propune retratamentul endodontic în speranţa unei reuşite, individualizând procedura pentru fiecare pacient în parte.
Ce efect are extirparea nervului dentar asupra dintelui